Proiectul își propune să crească capacitatea celor 4 universități partenere de a răspunde nevoilor pieței muncii prin programe de formare profesională și oferte complementare de studii relevante pentru nevoile angajatorilor. Acest obiectiv este unul relevant pentru îndeplinirea obiectivelor de țară pe care România le are asumate în parteneriat cu Uniunea Europeană (Strategiei Europa 2020 a Comisiei Europene), mai ales dacă ținem cot de faptul că avem cea mai mică rată din UE a absolvenților cu studii superioare încadrați pe piața forței de muncă, doar 19,2% față de 33% media UE și, totodată, o proporție de doar 69,3% dintre proaspeții absolvenți încadrați pe piața forței de muncă, față de media de 78,2% la nivel UE (Eurostat, 2016). Asumarea acestui obiectiv devine imperios necesară dacă considerăm că cei 4 parteneri ai proiectului ( Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, Universitatea Eftimie Murgu din Reșița și Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava) își desfășoară activitatea în 3 regiuni mai puțin dezvoltate ale țării (Vest, Sud – Vest Oltenia și Nord – Est), din care unul (Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava) chiar în cea mai slab dezvoltată regiune (Nord – Est).

În mod tradițional, se consideră că angajatorii au nevoie ca tinerii absolvenți să dețină cunoștințe necesare pentru a-și putea realiza eficient activitatea la locul de muncă, iar învățământul terțiar trebuie să asigure aceste cunoștințe (Andrews & Higson, 2008). Totuși, rapiditatea dezvoltării tehnologice în toate domeniile de activitate a generat noi nevoi ale angajatorilor, care le completează pe cele tradiționale legate de cunoștințele absolvenților. Ca atare, contextul actual descrie nevoia învățământului terțiar universitar și non-universitar de a oferi conținut sincronizat cu nevoile angajatorilor, într-o manieră de predare care trebuie să depășească limitele inerente ale abordărilor tradiționale. Dezvoltarea competențelor transversale încă reprezintă o provocare pentru învățământul terțiar românesc și o oportunitate de creștere pentru nivelul de angajabilitate al tinerilor români. La nivelul grupului țintă, analizele de nevoi realizate de parteneri evidențiază nevoia de formare a competențelor pedagogice ale personalului didactic și nevoia de a dezvolta o gamă largă de competențe transversale la studenți: lucru în echipă, gândire critică, rezolvare de probleme, creativitate, autonomia decizională și de inițiativa proprie, comunicare eficientă.

În acest context, proiectul propune ca răspuns la nevoile identificate la nivelul grupului țintă 10 cursuri complementare de dezvoltare a competențelor transversale și socio-emoționale ale studenților, precum și 2 programe de formare profesională, strâns corelate cu specificul economic local (sector energetic – Gorj, sector industrial – Caraș-Severin) al partenerilor ce implementează programe de învățământ terțiar non-universitar tehnic. Acest răspuns ia forma unui sistem integrat de programe educaționale inovative, dezvoltat și implementat prin colaborare între universitari și experți resursă de la nivelul angajatorilor. În cadrul acestei abordări sunt integrate ciclic programe de dezvoltare a competențelor pedagogice ale personalului didactic, programe de formare profesională pentru cursanții din învățământul non-universitar tehnic, cursuri complementare pentru studenții ciclurilor de licență și master, activități non-formale cu caracter de suport profesional, precum și proceduri, și instrumente de monitorizare și asigurare a calității, și evaluarea a impactului ofertelor educaționale.

Pentru dezvoltare curriculară și livrarea activităților de instruire, sistemul integrat de formare se va baza pe abordarea învățării bazată pe probleme (Problem Based Learning – PBL). PBL constă în stimularea procesului de învățare prin confruntarea studenților cu probleme practice specifice domeniului în care se formează. Prin confruntarea cu probleme practice, studenții învață să analizeze probleme concrete și își stabilesc singuri nevoile de învățare în scopul identificării răspunsului la problemă (Albanese & Mitchell, 1993). Calitatea acestui sistem constă în a da un caracter practic-aplicativ experienţei de predare-învăţare, pregătind astfel viitorul profesionist pentru situaţiile concrete pe care le va întâlni în mediul de lucru viitor.