Relația profesor-student și fișa disciplinei

În 1982-1983, Lee Knefelcamp de la Universitatea din Maryland a întrebat 217 membrii a opt facultăți despre care este cea mai mare îngrijorare a lor cu privire la prima zi în fața studenților. Cele mai comune trei răspunsuri au fost:

  • Se vor implica studenții?
  • Voi fi plăcut de către studenți?
  • Cursurile vor fi așa cum trebuie?

Când la 157 de studenți ai aceleași instituții le-a fost pusă aceeași întrebare, cele mai comune trei răspunsuri au fost:

  • Voi fi capabil să îmi fac treaba?
  • Îmi vor plăcea profesorii?
  • Mă voi înțelege cu colegii?

Preocuparea pentru relația profesor-student se vede clar în răspunsurile date de către ambele grupuri. Cu toate acestea, când profesorii au fost întrebați ce cred că îi îngrijorează pe studenți legat de prima zi de curs, ei au răspuns:

  • Voi obține note bune?
  • Voi avea de îndeplinit o muncă grea?
  • Cursurile vor fi interesante?

Când studenții au fost întrebați despre ce îi îngrijorează pe profesori, în general nu au știut să răspundă.

Studiul a arătat că ambele părți, profesori și studenți, împărtășesc aceleași temeri, unde pe lângă diada profesor-student se alătură ca și necunoscută și conținutul efectiv de învățat. În acest context, fișa disciplinei este un început pentru a-i aduce împreună pe studenți și profesori și poate avea impact puternic asupra relației profesor-student. Dacă studenții ar fi convinși într-adevăr că profesorii își doresc ca ei să înțeleagă materialele oferite, că le susțin eforturile și că le iau în serios lupta intelectuală, ar răspunde prin a fi mai implicați și prin a încerca să se ridica la nivelul așteptărilor. Totodată, este la fel de important ca  studenții să înțeleagă rolul fișei disciplinei și să o folosească ca un instrument util procesului de învățare (Sharon Rubin, 1985, p.56). Ca atare, un semestru de succes începe atunci când profesorii și studenții sunt aduși împreună în jurul fișei disciplinei.

 

Sfaturi pentru profesori – despre elaborarea unei fișe a disciplinei eficiente care să ajute studenții în procesul de învățare

Ca educatori, nu trebuie să presupunem că studenții noștri înțeleg în mod explicit de ce iau parte la un curs, cum se integrează acesta în oferta educațională a facultății și de ce este necesar să fie studiat. Din răspunsurile stereotipice pe care studenții le dau despre cursuri reiese nevoia facultăților de a deveni mult mai explicite în elaborarea fișelor disciplinei ca instrument de predare.

Înainte de a construi o fișă a disciplinei, ar fi bine să ne pune următoarele întrebări:

  1. De ce un student ar trebui să participe la acest curs? Cum se potrivește acest curs în oferta educațională a facultății?
  2. Care sunt obiectivele cursului ? Care este scopul teoretic și practic? Studenții trebuie să poată înțelege ușor ce vor ști la încheierea cursului și ce vor fi capabili să facă mai bine ca înainte. Reuşeşte cursul să le îmbunătățească capacitatea de a rezolva probleme, abilitățile de comunicare, contribuie la facilitarea transferului de informație şi chiar la înțelegerea problemelor morale ?
  3. De ce cursurile (temele) se succed în ordinea în care se succed? Multe fișe ale disciplinei prezintă ordinea în care subiectele vor fi discutate, dar nu este explicat de ce profesorul a ales să organizeze astfel cursul. În general temele de discuție sunt numite, dar nu sunt însoțite de subteme și explicații suplimentare.
  4. Care este scopul activităților? Studenților li se spune frecvent cât de mult va conta o sarcină pentru notă, câte pagini trebuie să scrie, dar mai rar primesc indicații despre care este scopul final și de ce este necesar să îndeplinească o sarcină.
  5. Care sunt condițiile? Studenților trebuie să li se spună ce se așteaptă ca ei să știe deja și ce abilități ar trebui să aibă pentru a putea parcurge cu succes disciplina. Spre exemplu, se așteaptă ca ei să știe să compare, să analizeze, să sintetizeze sau acestea vor fi abilități dezvoltate pe durata cursului.
  6. Care este forma de organizare? Prelegere, discuții, lucru în echipă? Astfel studentul va ști la ce să se aștepte și cum trebuie să se implice în activități.
  7. Ce va viza testarea? Memoria? Înțelegerea? Capacitatea de a sintetiza? Prezentarea logică a faptelor? Aplicarea cunoștințelor într-un nou context?
  8. Ce cărți este recomandat să fie parcurse de către studenți? Care este importanța lor reală cu privire la o temă anume, dar și prin raportare la disciplină în general? Sunt materiale principale sau secundare pe care studenții să își sprijine învățarea?

Sfaturi pentru studenți – despre importanța fișei disciplinei în procesul de învățare

Este la fel de important ca și studenții să înțeleagă rolul fișei disciplinei și să o folosească ca un instrument util procesului de învățare. O descoperire pe care puțini studenți o fac este aceea că fișa disciplinei este asemeni unei hărți care le ghidează ascensiunea în învățare. Încercați să îi faceţi să se gândească la fișa disciplinei ca la o hartă care indică traseul de la START la FINISH, de la începutul până la sfârșitul semestrului și care asigură parcurgerea cu succes a acestui drum. Iată mai jos câteva idei ce pot fi prezentate ca sfaturi studenţilor dumneavoastră în parcurgerea fişei disciplinei:

  1. La începutul semestrului, citiți cu atenție întreaga fișă a disciplinei.Luați-vă notițe despre datele la care au loc prezentări de proiecte, examene, etc.
  2. Ca și cum ați consulta o hartă pentru a vă confirma traseul unei călătorii, așa consultați fișa disciplinei înaintea fiecărui curs pentru a vă face o idee despre topicul zilei.
  3. Dacă ați mai folosit și altă dată o hartă, știți că uneori puteți deveni confuzi și vă este teamă să nu greșiți. Când ceva în fișa disciplinei vă este neclar, vorbiți cu profesorul. Rugați-l să vă ajute să înțelegeți ce vă este neclar.
  4. Profesorii petrec mult timp în planificarea fișei disciplinei și nimic nu este mai deranjant decât un student care face greșeli din cauza faptului că a fost superficial în consultarea fișei. Fii la zi cu informația din fișa disciplinei.

Bibliografie

Sharon Rubin. (1985). Professors, Students, and the Syllabus. Chronicle of Higher Education.